A fost odată ca niciodată, într-o zi însorită, când gândul de a vizita Egiptul nici nu-mi trecea prin cap. De fapt, ideea de a merge în această țară misterioasă nu mă atrăgea deloc. Însă, într-o clipă de spontaneitate, am spus "Da!" prietenului meu, Om Bun, când m-a întrebat dacă vreau să mergem într-o aventură neașteptată.
Cu inima în gât și-o mulțime de întrebări neelucidate, precum transportul motocicletelor noastre și siguranța drumurilor egiptene, am decis să ne lăsăm duși de val împreună cu Om Bun și cu ajutorul a doi egipteni prietenoși, Mr Sherif si Ahmed ( cărora le vom mulțumi ori de cate ori vom avea ocazia ) care ne-au ghidat prin toată călătoria.
În acea zi, a fost creată o trupă de cavaleri ai drumului, membri ai HOG România: Doc, Don’ Bila, Om Bun, Profu’, Trikey. Oricât de nesigură mi se părea aventura, am cumpărat biletele de avion, iar gândul de a mă întoarce înapoi nu mai era o opțiune.
Ne-am pus toate cunoștințele la bătaie pentru a găsi cea mai bună soluție de a trimite motocicletele în Egipt, dar după săptămâni de discuții, am descoperit că acest lucru era aproape imposibil pentru luna martie. Așa că, Planul B a devenit realitate: închiriem motociclete din Cairo, chiar dacă inima ne plângea că nu erau Harley.
Înainte să ne dăm seama, totul era gata de plecare: biletele de avion, traseul, hotelurile, cele 5 motociclete ne-Harley, o mașină tehnică și un minibus pentru bagaje, pașaportul, permisul internațional ,viza de Egipt si nu in ultimul rând steagurile ride-ului.
Steagul ride-ului nostru simbolizează întâlnirea dintre România și Egipt prin intermediul riderilor HOG. Cei doi Sfincsi, românesc și egiptean, stau față în față, reprezentând legătura dintre cele două culturi. În spatele lor, ride-rii - Doc, Don' Bila, Om Bun, Profu' și Trikey - ilustrează prietenia și camaraderia care s-au dezvoltat în această aventură.
Amintindu-ne de ride-ul din Scoția, unde am fost lorzi, acum, atingând Africa, ne-am transformat în Sfincsii moderni, străbătând teritoriile fascinante ale Egiptului.
Steagul a fost creat de talentatul Mai’Nea, fratele nostru și maestru în arta steagurilor ride-urilor. Îi mulțumim din suflet pentru acest frumos simbol care va rămâne mereu în amintirea acestei experiențe deosebite și a legăturii pe care am creat-o între cele două țări și aventuri.
Revenind la călătoria noastră, ca prin minune, Ahmed, fratele nostru de la HOG Cairo (apropo, pe măsură ce străbătem lumea, apreciem și mai mult această frăție impresionantă, acest "Brotherhood", care leagă oameni necunoscuți printr-o pasiune comună) a auzit strigătele noastre și ne-a oferit motociclete Harley la un preț bun.
Iar asigurarea pe care noi o consideram atât de necesară, a fost transformată acolo într-un gentleman's agreement! Adică, dacă pățește ceva motocicleta, o reparăm noi. 😊
Și așa, a venit ziua cea mare, iar noi, cavalerii drumului, eram gata să ne înfruntăm aventura. Ne-am adunat la Aeroportul Henri Coandă din București, cu ochii sclipitori și plini de speranță. Totuși, soarta avea alte planuri pentru Don Bila, care din păcate nu a putut ajunge din cauza unei situații neprevăzute. Am așteptat până în ultima clipă, dar cavalerul nostru rătăcit nu a apărut. Don Bila, am călărit și pentru tine, frate!
Și așa, pe aripile Turkish Airline, ne-am înălțat către destinul nostru, Alexandria. La aterizare, am fost întâmpinați de un aeroport mic, dar plin de viață, și de o coadă mare la controlul pașapoartelor. Aici, am avut prima întâlnire cu obiceiurile locale și cu "taxa oficială" pentru a sări coada: 20 de dolari și gata, erai în față. Dar noi, eroii acestei povești, am ales să așteptăm în rând, povestind și visând la răsăriturile pe care urma să le întâmpinăm pe motocicletele noastre Harley.
După ce am trecut de controale și am retras niște bani de la bancomat, am ieșit din aeroport și am fost cat pe ce să-l ratăm pe prietenul nostru egiptean, dar norocul ne-a surâs și ne-am recunoscut în cele din urmă. Ne-am urcat în mașini și am pornit spre hotel, pe un drum ce ne-a oferit o previzualizare a aventurilor ce aveau să urmeze: mașini și motociclete pe contrasens, un concert de claxoane și un trafic haotic, dar și o coregrafie perfect sincronizată a șoferilor egipteni.
Dimineața următoare, ne-am îndreptat spre Cairo cu minibusul, în compania celor doi egipteni. Ahmed șoferul, întotdeauna vesel, ne-a spus cu încredere: "Ahmed good driver", în timp ce celălalt Ahmed, bodyguardul nostru tăcut și impunător, poreclit de Trickey, Apolo (la început a fost cam sceptic, dar apoi, când și-a dat seama, a devenit mândru de porecla lui), avea să ne asigure protecția. La Cairo, am primit vestea cea mare de la HOG: motocicletele ne așteptau la Custom Bike Shop, la un tip pe nume Atta, fost mecanic la Harley, un personaj savuros și excentric care avea răspuns la orice: "Frâne? La ce vă trebuie, vă opriți ușor în cel din față! Neutral? Nu aveți nevoie, nu opriți motocicleta în Cairo!"
Ca niște copii într-un magazin de dulciuri, Doc și Om Bun țopăiau in sus de fericire în fața motocicletelor, fiind entuziasmați de perspectiva aventurii ce urma să înceapă.
Am ales calul fiecare, am făcut actele, am plătit și, cu nerăbdare, am stabilit să le ridicăm a doua zi. Apoi, am avut ocazia să ne întâlnim cu membrii HOG Cairo, fără de care această aventură n-ar fi fost posibilă. Ne simțeam ca într-un vis, un vis care urma să continue. A doua zi, la 9 dimineața, eram în fața Custom Shop Bikes, gata să ne luăm jucăriile și să ne alăturăm colegilor HOG Cairo într-o plimbare prin traficul haotic al orașului.
Haosul și zgomotul erau fascinante, iar deși toți păreau să conducă după propriile reguli, asistam la o simfonie a atenției și cooperării în fața ochilor noștri. Haotic, am spus? E prea puțin... Cairo - un oraș cu minim 3 benzi pe sens, dar cu 100 de mașini aparent haotice pe metru pătrat. 95% dintre ele păreau ciocănite peste tot de un maestru tinichigiu care parcă a vrut să le scoată din forma inițială 😊.
Dacă îți apare un cal în galop pe contrasens, cu un puști pe spate râzând cu poftă, în timp ce o fată cu o tavă uriașă (plină de pâinici calde) pe cap traversează fără nicio tresărire, iar tu cauți cu privirea un semafor sau ai impresia că logica condusului îți joacă feste, atunci trebuie să știi că nici nu visezi și nici nu ești într-un western cu John Wayne... Ești viu în Cairo!
Așadar, am decis să ne plimbăm cu motocicletele o dată la două zile, pentru a admira frumusețile Egiptului și a ne îmbogăți sufletele cu istoria sa străveche. După ce am parcat motoarele la hotel și am băut 3 litri de apă, mulțumind membrilor HOG și Zeului Moto că am rămas nevătămați, am pornit însoțiți de ghidul nostru spre minunile Cairoului: piramidele, Sfinxul, muzeele și, desigur, magazinele de suveniruri. Am făcut o vizită specială la Biserica Sfântul Serghie, o oază de creștinism vechi și autentic într-o mare de lume arabă, despre care se spune că l-a adăpostit pe Hristos în primul an al creștinismului, după fuga din Palestina. Am aflat, de asemenea, că într-o țară cu o populație de peste 80% musulmană, "toate religiile sunt bine primite în Egipt".
Am petrecut o seară plăcută în compania fraților noștri de la HOG Cairo, povestind despre aventurile noastre, steagurile călătoriilor și pasiunea comună pentru Harley Davidson. Cu bateriile încărcate și inimile pline de curaj, ne-am urcat pe motoare și am pornit spre următoarea destinație, El Gouna, trecând din nou prin haosul Cairoului ,așteptând in orice moment sa auzim vreun regizor diliu strigând : Cut !!
Pe parcurs, am avut parte de primele peripeții: motorul lui Om Bun a cedat. Cum e să comunici cu cineva care nu înțelege nicio boabă din ce îi spui? Ei bine, am descoperit că poate fi atât provocator, cât și amuzant! Noroc cu Google Translate și SIM-ul PrePay egiptean, pe care l-am folosit pentru a apela la ajutorul prietenului nostru Ahmed din HOG. Prompt, împreună cu Atta care părea ca valsează prin trafic cu un uriaș Road Glide ne-au adus o altă motocicletă, am schimbat motoarele și am continuat călătoria.
Drumul prin Cairo ne-a oferit o perspectivă nouă asupra traficului din București, făcându-ne să ne dăm seama că, de fapt, se circulă foarte bine acasă. Așa că, dacă simți nevoia să înjuri în trafic, mai bine zâmbește și spune "mulțumesc" că nu ești în Cairo.
Cu această lecție învățată și cu mult umor, cavalerii drumului și-au continuat călătoria, într-o aventură plină de răsărituri spectaculoase, prietenii neașteptate și amintiri de neuitat. Și cum spune o veche zicală egipteană: "Cei care beau apă din Nil, se întorc mereu în Egipt" - și așa vom face și noi, eroii acestei povești glumețe și pline de peripeții.
Așadar, pe autostradă ne simțeam ca niște regi: patru benzi pe sens, loc suficient pentru a ne bucura de libertatea oferită de motoarele noastre. Părea că tot haosul se rezumase la Cairo, unde, într-adevăr, erau mulți oameni. Dacă nu mă credeți, căutați pe Google!
Ne-am continuat drumul cu zâmbete largi pe fețe, simțind vibrațiile motoarelor sub noi și bucurându-ne de aventură. Chiar dacă Trikey nu era atât de confortabil pe Sportster-ul său, nimic nu putea umbri fericirea de a călători prin Egipt pe Harley-uri.
Dar, cum se spune, fericirea nu durează veșnic. Așa am aflat când am ajuns la al doilea punct de control al poliției. În timp ce ofițerul ne ura "Have a nice trip", ne indica cu un zâmbet larg să urcăm motocicletele pe platformă și să ne continuăm călătoria în minibus. Ne-am privit unii pe alții, uimiți și dezamăgiți.
Toți prietenii noștri egipteni erau la fel de șocați și indignați. Telefoanele au început să sune într-un disperat efort de a găsi o soluție, dar fără succes. Până la urmă, motocicletele noastre au fost urcate pe platformă, iar noi am urcat, sfâșiați, în minibus.
Așa că, în timp ce trei dintre motocicletele noastre se odihneau confortabil pe platformă, Apolo a avut onoarea și sarcina de a conduce a patra motocicletă spre El Gouna. Poate că 350 km nu păreau atât de mult, dar pentru Apolo, care fusese doar de câteva ori pe un scuter și niciodată pe un Harley de 400 kg, era o provocare uriașă.
Ne-am revenit din dezamăgire cu ajutorul umorului românesc, iar Apolo s-a urcat pe motor, în timp ce Trikey s-a așezat la volanul mașinii cu platformă, având toate categoriile de permis bifate. Apolo a pornit cu hotărâre, deși ușor clătinându-se, iar noi am pornit în urma lui.
Urma să avem parte de o seară și o noapte lungă și plină de peripeții. Am întâlnit numeroase checkpoint-uri pe drum, unde am învățat cuvinte noi, precum "Baber Car" (paper car) și am trecut prin controale de tot felul. La ultimul checkpoint, povestea a căpătat accente de banc: Apolo a fost amendat pentru că era prea scund pentru motocicleta Harley. Supărat și amuzat în același timp, Apolo s-a urcat pe motocicletă și și-a reluat drumul, zâmbind larg.
Mai târziu, am aflat că, datorită acestei aventuri neașteptate, Apolo învățase să conducă un Harley și se îndrăgostise iremediabil de motor. Am ajuns la hotel la 3 dimineața, extenuați, dar bucuroși că următoarea zi era dedicată relaxării.
Plimbarea cu barca, scufundările, snorkeling-ul și liniștea subacvatică, urmate de o masă pe mare, ne-au șters orice urmă de stres și ne-au încărcat cu energie. Marea, cu nuanțele ei de albastru, corali și pești de toate culorile, era de o frumusețe incredibilă. Toți am adormit devreme, cu gândul că a doua zi, în sfârșit, ne vom putea continua călătoria pe motociclete.
La 23:30, în timp ce dormeam, telefonul din cameră a început să sune. Recepționistul hotelului mă ruga să vin cu toate actele la recepție pentru a discuta cu poliția. N-am înțeles exact ce se întâmpla, dar m-am trezit în fața polițiștilor cu actele în mână, încercând să înțeleg ce voiau și ce trebuia să fac. În final, am rezolvat problema vorbind cu un prieten egiptean la telefon și apoi am revenit în camera mea să dorm.
La 00:30, telefonul a sunat din nou. De data asta, erau interesați de programul oficial al călătoriei noastre. Le-am explicat că nu avem așa ceva, pentru că nu venisem cu o agenție. După ce a vorbit cu prietenul nostru egiptean, totul părea în regulă și am adormit liniștit, bucuros că a doua zi vom putea pleca pe motoare.
Dimineața, când ne pregăteam să plecăm, ne-am trezit cu poliția la recepția hotelului, care ne cerea și mai multe acte. După momente tensionate, am fost sfătuiți să ne bucurăm de vacanță fără motoare și ne-am urcat cu zâmbetul pe buze în minibus. Apolo a rămas să se bucure de atenția polițiștilor și de escorta lor până în Cairo, pentru a se asigura că motocicletele nu ajung înapoi la noi.
Așa că, dragi prieteni, așa a fost aventura noastră egipteană. Am pornit la drum cu inimile pline de speranță și gânduri de libertate pe două roți, dar destinul avea alte planuri pentru noi. Ne-am adaptat, ne-am împrietenit cu oameni minunați și am descoperit că uneori, călătoria în sine este mai importantă decât mijlocul de transport.
Și chiar dacă nu am reușit să parcurgem întregul traseu pe motociclete, nu ne-am lăsat învinși. Am decis că, la următoarea aventură, ne vom pregăti mai bine, ne vom informa în detaliu și vom traversa ținuturile fascinante ale Egiptului, de la Alexandria la Cairo, de la El Gouna la Marsa Allam și impresionantul Templu de la Dendera aflat lângă Luxor, pe motociclete. Nu este departe nici Iordania cu Muntele lui Moise, nici Petra, așa că nu se știe niciodată unde vom merge în viitor.
Până atunci, ne vom aminti cu drag de zâmbetele largi ale egiptenilor, de ospitalitatea lor, de mâncarea delicioasă și de peisajele uluitoare. Am învățat că, în ciuda obstacolelor și greutăților, prietenia, solidaritatea și umorul sunt cele care ne unesc și ne fac să mergem mai departe.
Într-o zi, vom reveni în Egipt și ne vom împlini visul de a străbate această țară minunată pe motociclete, dar până atunci, vom răspândi în lume poveștile noastre, umorul și amintirile despre această aventură neobișnuită, care ne-a adus împreună și ne-a arătat că, în cele din urmă, prietenia și dragostea de călătorie sunt cele mai importante.
Care ... băieți?
Comments